Convorbiri Audio
Înregistrare convorbiri
Pr. Prot. Colţea alături de Pr. Cătălin
3. Pr. Stravofor Ghe. Coltea - Pelerin la Sf. Munte Athos
2. Tâlcuire la Duminica celor 10 leproşi
1.Despre Duminica Înfricoşătoarei Judecaţi
vineri, 4 martie 2011
Cer binecuvantare Ierarhului meu!
Despre Înţelepciune
„Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu ...”
Despre Înţelepciune
„Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu ...”
Părintele Cătălin m-a provocat să scriu căteva rânduri despre înţelepciune. Greu lucru, dar nu pot refuza o asemenea provocare mai ales că subiectul îşi are atât de acuta actualitate a lui. Suntem grăbiţi, suntem supăraţi, suntem adesea deznădăjduiţi, suntem nemulţumiţi. Adesea ni se pare că ni s-ar cuveni mai mult, dorim funcţii şi dregătorii tot mai înalte. Copii sunt nerăbdători să ajungă maturi, celor maturi li se pare că viaţa a trecut prea repede şi tânjesc după copilărie, muncitorii doresc să iasă la pensie, pensionarii doresc să muncească în continuare, tinerii se căsătoresc din „dragoste” iar apoi divorţează din nepotrivire de caracter, familiile tinere nu vor copii iar apoi umblă din doctor în doctor şi din preot în preot dorind, în ideea că vor avea, ne plac casele mari dar e prea mare întreţinerea, amânăm căsătoria pentru a avea profesii dar constatăm că nu avem locuri de muncă, visăm frumos dar trăim greu. Pentru unii timpul trece greu iar pentru alţii zboară ca o părere, unii au bani, de nu au ce face cu ei, iar alţii nu au nici pentru o bucată de pâine, visăm să câştigăm la loterie mai mult decât din muncă cinstită. Preoţii fac afaceri iar afaceriştii fac rugăciuni, nevasta ciobanului se îmbracă în haină de vulpe polară iar profesoara se îmbracă de la second hand, interlopul se plimbă în jeep iar academicianul merge la serviciu cu o Dacie îmbătrânită. Preşedintelui ţării ne adresăm cu „băi Băse”, analistului politic cu „Excelenţă” iar prinţului uzurpator cu „sire” (apropos: lui Elton John- marelui cântăreţ, căsătorit cu un bărbat de teapa lui, i se spune „sire” şi are titlu nobiliar de „lord” iar mai nou , am aflat că, i-a dat Dumnezeu un băieţel, dintr-o mamă surogat) ... lume, lume- ca la circ, care mai de care, un minunat puzzle plin de culoare în care cu greu găsim pătrăţica unei biserici şi pătrăţica unei discoteci, etc.
Se poate vorbi de înţelepciune? Mai e loc de această valoare mântuitoare între preocupările noastre? Cum înnotăm în această mare adesea lină şi adesea învolburată? Avem repere? Suntem foarte deştepţi şi totuşi rătăcim. Lucrăm pe calculator şi totuşi ne-a lăsat memoria; munca fizică o fac roboţii şi totuşi suntem obosiţi, călătorim în maşină dar ne dor picioarele, propovăduim alteritatea şi milostenia dar suntem asemenea guzganilor care îşi umplu fălcile cu provizii, America, curios, implementează democraţia tocmai în ţările cele mai bogate în petrol (sic!?)(imagine mai bizară decât cea, din grădina Ghetsimani, în care era protagonist Iuda- îl săruţi pe aproapele în timp ce mâinile îţi intră în buzunarele lui până la cot).
E clar: suntem, într-o, atât de necesară, căutare de repere. Satan se îmbracă în porfiră şi în vison iar Dumnezeu străbate desculţ cărările creaţiei Sale.
În această realitate, adesea tristă- adesea hazlie, sunt atât de reale, atât de folositoare şi atât de importante, cuvintele Sfintei Scripturi „veniţi fiilor şi vă voi învăţa pe voi frica Domnului” sau :
1. Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
2. A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
3. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
4. "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
5. "Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"
7. Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
8. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
9. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
10. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
11. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
12. Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
15. Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
16. "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
17. "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun".
18. Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).
Capitolul 9- Pilde
Avem cămările pline, la masă servim trei feluri de mâncare şi totuşi simţim în noi o foame cronică. Am pierdut ceva, ne lipseşte ceva! Am crezut că dacă facem şcoală vom fi fericiţi şi constatăm că tânjim după viaţa, patriarhală, pe care o duceam în casa smerită a părinţilor noştri. Baia adusă în casă ne-a dat confort dar nu ne-a redat bucuria de a trăi, robinetul şi petul ne-au furat bucuria de a asculta suspinul unui izvor şi ne-am lipsit de lumina- întunecată a fântânilor adânci în care vedeam, ca în oglindă, chipul cel luat, de Dumnezeu, din pământ.
Am dorit asfalt până în pragul casei şi am lăsat tot mai puţin grădinii cu flori pe care mama o îngrijea cu atâta migală, trotuarul a luat locul potecilor dintre case iar „adidaşii” ne-au lipsit de mângâierea lutului făcut frecăţei între degetele picioarelor. Încălzirea centrală ne-a învăţat să fim leneşi şi ne-a îmbogăţit cu o factură în plus dar ne-a furat, farmecul dormitorului în care pe pereţi se vedea jocul focului din sobă şi tihna somnului mângâiat de simfonia trosnetului de lemn prefăcut în jăratec... Îţi mulţumesc părinte că m-ai provocat să vorbesc despre calea care mă întoarce spre sine-mi. M-ai provocat să vorbesc despre ceea ce-i semănat de Dumnezeu în mine şi-n toate. Înţelepciunea- acest dar Dumnezeiesc, care mă face să privesc înapoi şi în acelaşi timp să privesc înainte, să nu uit şi în acelaşi timp să visez, să cobor în fântâna timpului regăsindu-mi părinţii dar în acelaşi timp să urc pe scara vieţii, să-mi fie dor de poteci, de păduri, de izvoare, de foc dar totodată să mă îndulcesc de rodul ştiinţei, să tânjesc după toaca de lemn şi după Ceaslovul luminat de flacăra jucăuşă a unui muc de lumânare de ceară dar să mă bucur şi de candelabrul măreţ ca un pom de crăciun, sau de clopotul înregistrat electronic.
Înţelepciunea- acest dar Dumnezeiesc care îmi spune să nu uit nimic şi să nu dispreţuiesc nimic şi pe nimeni, ci pe toate să le iau cu mulţumire. Înţelepciunea care-mi răspunde la întrebări: copilului îi spune să aibă răbdare că în curând va fi mare, bătrânului, îi spune, să nu uite că oarecând a fost prunc, bogatului îi spune că bogăţia e oricum trecătoare, săracului îi spune că şi cel bogat a fost oarecând strâmtorat, bolnavului îi spune să-şi poarte cu-ncredere crucea iar celui sănătos îi aduce aminte de moarte. Dacă cuiva i se pare că lumea e rea- înţelepciunea îi spune că totuşi e bună. Celui obosit îi şopteşte să se odihnească, celui flămând îi spune să se hrănească, celui fără reper i-L arată pe Dumnezeu, celui învâţat îi deschide porţile creaţiei spre a-i stârni uluirea iar celui smerit îi dă Har.
Cel mândru îşi pune casa pe munte ca toţi să o vadă iar cel leneş o pune în albia râului; şi unul şi altul vor pierde: celui dintâi i-o vor spulbera vânturile iar celui de-al doilea i-o vor lua apele. Cel înţelept alege o cale de mijloc unde nici vântul şi nici apele nu i-o vor prăpădi (Calea împărătească).
Înţelepciunea este tron dumnezeiesc cu şezut de dreptate şi cu spătar de iubire, este calea smereniei dar în acelaşi timp e sămânţa mândriei de a fi fost răscumpăraţi de Hristos.
Înţelepciunea te îndeamnă, să încerci, să te faci tuturor toate şi despre toate să spui „pe acestea le împlinesc iar pe celelalte nu le las”.
Înţelepciunea este Harul care te face să rosteşti „Există Dumnezeu” şi zvâcnirea sufletului care doreşte să strige „Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale...”.
Înţelepciunea rodeşte în pomul vieţii adevăr, dreptate, iubire, credinţă, bucurie, nădejde, răbdare şi cumpăt.
Să încerc să cuprind în cuvânt acest dar care stă la Tronul măririi lui Dumnezeu? Nu. Părinte- fratele meu- Înţelepciunea se trăieşte nu se citeşte. Înţelepciunea e viaţă nu filozofie. Înţelepciunea se dobândeşte atunci când omul o cere lui Dumnezeu.(Vezi ce a cerut Solomon)
Paradoxal: Înţelepciunea o are cel care nu ştie că o are dar la care vin alţii să se adape ca dintr-un izvor prealimpede şi prea bun. (Atenţie: a nu se confunda deşteptăciunea cu înţelepciunea: deştept este cel care ştie multe iar înţelept este cel care, chiar dacă ştie puţine, alege cele mai bune soluţii în viaţă). Deşteptăciunea naşte cerbicie iar înţelepciunea naşte, întotdeauna smerenie. Atenţie: Împăraţii, inclusiv Împăratul Cerurilor, se înconjoară de înţelepţi şi nu de deştepţi. În forma reală proverbul, „cel mai deştept cedează”, este „cel mai înţelept cedează”- Maica Domnului, a fost înţeleaptă, când a rostit cuvintele „iată roaba Domnului- fie mie după cuvântul Tău” şi nu deşteaptă! Sălaşul deşteptăciunii este mintea iar sălaşul înţelepciunii este inima. Ferice de cel care le are pe amândouă iar apoi le îmbracă în iubire. Deşteptul înţelept se aseamănă vistierului care scoate din visteriile sale cele mai bune bucate. În Noul Testament- Iuda a fost deştept iar Domnul Iisus Hristos a fost Înţelept şi Preamilostiv, Saul a fost deştept iar Pavel a fost înţelept. Mai marii şi învăţaţii templului au fost deştepţi, ştiau Legea şi s-au priceput să ucidă prin răstignire- iar Hristos a fost Înţelept şi Atotbun, înţelegând neputinţa umană şi robia ei celui rău, rugându-se „Părinte iartă-le lor...”
Istoria a demonstrat că Înţelepciunea a învins deşteptăciunea!
Mă bucur că am scris despre acest dar Dumnezeiesc, mântuitor, care este atât de necesar lumii în care trăim. Vă îndrum pe toţi, cei care veţi citi acest eseu „despre Înţelepciune”, să-L rugaţi pe Dumnezeu să vă dea Înţelepciune şi veţi vedea că viaţa vi se va schimba. Nu daţi pe Google să căutaţi înţelepciunea ci aprindeţi o lumânare, îngenunchiaţi, lăsaţi inima să şoptească, tainic, lui Dumnezeu şi veţi simţi că inima voastră va începe să bată într-un ritm pe care, până acum, nu-l ştiaţi iar apoi veţi auzi, în bătaia inimii, cuvintele „Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-mă pe mine păcătosul”- vă veţi aduce aminte de cuvintele de la început „Începutul Înţelepciunii este frica de Dumnezeu”.
Copilul râde...
Iubirea şi Înţelepciunea lui e jocul
Tânărul cântă
Jocul şi Înţelepciunea lui e iubirea
Batrânul tace
Jocul şi iubirea lui e Înţelepciunea.
Bran
04.03.2011 Protoiereu Stavrofor
Pr. Gheorghe Colţea